În epoca modernă, mai mult începând cu anul 1900, vedem o mulțime de documente venite din China despre cultivarea legumelor de tip germeni. Germenii, bogați în vitamine și nutrienți sunt o sursă vitală de hrană în China, în special pe timpul iernii, mai ales în regiunile mai reci din nord, unde alte tipuri de legume nu sunt disponibile.
Al Doilea Război Mondial
În timpul celui de-al Doilea Război a crescut interesul SUA pentru consumarea semințelor încolțite. Îngrijorarea era că, la fel ca în Europa, un război prelungit ar fi restrâns disponibilitatea cărnii și a lactatelor, așa încât a trebuit căutată o sursă alternativă și rapidă de proteine pentru consumatorul american.
În cele din urmă, opțiunea cu care au venit oamenii de știință a fost germinarea în locuințe urbane a semințelor cu valoare ridicată de proteine, în special fasole și soia.
La scurt timp după intrarea în cel de-al II-lea Razboi Mondial, guvernul american a creat și distribuit pliante referitoare la modalitățile de germinare și preparare a diverselor semințe.
Germenii și microplantele în zilele noastre
La mijlocul anilor '60, creșterea legumelor ca și germeni, lăstari sau microverdețuri a început să suscite interesul publicului larg, de această dată dorința unei nutriții sănătoase și nu frica unui război fiind motivul principal.
La acest interes reînnoit au contribuit mișcarea de întoarcere la pământ, conștientizarea sporită a nevoii de a proteja mediul înconjurător și entuziasmul pentru alimente proaspete si naturale.
La sfârșitul deceniului, Ann Wigmore, care poate fi considerată precursorul mișcării raw food de astăzi a promovat filozofia „alimentelor vii”, a atras atenția asupra pericolului introducerii aditivilor în alimente, dar și asupra folosirii germenilor, în special iarba de grâu, ca și antioxidanți pentru organism.
Germenii și lăstarii sau microverdețurile, cum mai sunt cunoscuți, au fost o parte vitală a mesajului lui Wigmore despre cum să mănânci pentru a-ți îmbunătăți sănătatea.
Acest interes este foarte viu în tendința actuală a alimentelor crude. Germinarea semințelor în cateva zile este o modalitate inteligentă și rapidă de a crește aportul de nutrienți din legume, semințele germinate având de până la 40 de ori mai multe vitamine si minerale decât legumele clasice.
În ultimul timp, s-a pus accentul pe microverdețuri, ce reprezintă etapa de creștere a semințelor între 7-14 zile, diferența față de germeni fiind expunerea la fotosinteză (lumină).
Bucătarii profesioniști au fost primii care au descoperit și au folosit aceste microlegume, mai ales în scopuri estetice. Câteva microplante de mazăre sau rucola luminează orice fel de mâncare și dau un gust intens fiecărui preparat, însă în cantități mai mari sunt considerate bombe nutriționale și intră în categoria de superfoods.
Concomitent cu introducerea microplantelor în restaurante premium, a prins rădăcini tendința grădinăritului urban, cu mesajul său că oricât de mic ar fi spațiul de care dispui, fie că discutăm de un apartament sau o terasă poți crește ceva. Așa că de ce ce nu începi cu niște germeni sau microverdețuri ?
Marte, un pas mare pentru hidroponie și unul și mai mare pentru omenire.
Pentru a putea susține pe viitor alimentația unei populații aflată in permanenta creștere, NASA a propus dezvoltarea culturilor hidroponice, acestea permițand asigurarea unui aport crescut de nutrienți/unitatea de mediu de cultură.
Celor de la NASA trebuie să le mulțumim și pentru adaptarea modului de creștere a culturilor hidroponice în imponderabilitate. Aceste plante mici dar reziliente au ajuns cea mai viabilă soluție pentru hrănirea unei viitoare colonii umane pe Marte. NASA are deja experiență cu aceste culturi hidroponice pe Stația Spațială Internațională unde astronauții, deveniți fermieri spațiali au cultivat cu succes germeni și microplante în imponderabilitate.
Așa că, începând cu Grădinile din Babylon (Anul 1 d. Hr.), Grădinile Suspendate ale Aztecilor/Chinampa (anul 1516 d. Hr.) și continuând cu China Imperială, Statele Unite, istoria germenilor și a microplantelor continuă să se scrie și să evolueze pe Pământ, să sperăm în curând și pe alte planete.
Mikroprásina
