Istoria semințelor încolțite (germinate), de la China la James Cook.

Despre germeni, începuturi și prezent.

Semințele încolțite au fost utilizate în alimentație încă din Antichitate, de către diferite culturi. În Egiptul Antic, semințele de fasole și de grâu erau încolțite și apoi consumate în diferite preparate culinare. De asemenea, în India, semințele de mazăre, linte și fasole erau încolțite și apoi utilizate în prepararea unor rețete tradiționale.

Încă din anul 200 d.Hr. textele chinezești menționează beneficiile nutritive și medicale ale germenilor. La sfârșitul secolului al XVI-lea, medicul chinez Li Shih-Chen a scris într-un celebru tratat medical că germenii din diverse semințe pot reduce inflamația, atenua reumatismul și întări sistemul imunitar al organismului.

Lupta germenilor cu scorbutul.

In jurul anului 1700 exploratorul britanic James Cook a initiat cultivarea pe vasele care explorau oceanele lumii a germenilor din boabe de grau. Acestia erau folositi in alimentatia marinarilor pentru a combate scorbutul, o boala cauzata de deficienta vitaminei C.

Fiind o afectiune letala si cu manifestari clinice impresionante s-a impus oarecum inca din acele timpuri gasirea unor solutii pentru suplimentarea cu vitamine si minerale a dietei navigatorilor.

Ulterior, în secolul al XIX-lea, cercetătorul german Julius von Sachs a descoperit că semințele încolțite conțin multe substanțe nutritive și enzime importante, care pot ajuta la îmbunătățirea digestiei și a absorbției nutrienților din alimente.

Pentru mai multe informații despre istoria modernă a germenilor și a microverdețurilor vă recomandăm articolul “Germenii și microverdețurile, între război și pace”